Toate definitiile
MARTÁC, martaci, s. m. (Pop.) Stâlp, bârnă, par de lemn, întrebuințat ca material de construcție. – Din tc. mertek.
MARTÁC s. v. căprior, cătuşă, chingă.
martác (martáci), s. m. – Par, țăruș. Tc. mertek „lemn fasonat” (Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 38; Tiktin; Lokotsch 1458), cf. bg. martak. – Der. mărtăci, vb. (a pune bîrne la acoperiș).
martác m. (turc. mertek, grindă în patru muchĭ [!]). Par orĭ prăjină groasă. Căprior care susține crăngile [!], paĭele și lutu acoperemîntuluĭ [!] unuĭ bordeĭ: Bordeĭaș, bordeĭ, bordeĭ, Cu mărtăceiĭ de teĭ (P. P.)! – Și mărtac și mîrtac (Mold. Trans.). V. papaĭnog și furcă.
martác (pop.) s. m., pl. martáci
MÂRTÁC s. v. cotoi, motan, pisoi.
martác m. (turc. mertek, grindă în patru muchĭ [!]). Par orĭ prăjină groasă. Căprior care susține crăngile [!], paĭele și lutu acoperemîntuluĭ [!] unuĭ bordeĭ: Bordeĭaș, bordeĭ, bordeĭ, Cu mărtăceiĭ de teĭ (P. P.)! – Și mărtac și mîrtac (Mold. Trans.). V. papaĭnog și furcă.
mîrtác, V. martac.
martác m. (turc. mertek, grindă în patru muchĭ [!]). Par orĭ prăjină groasă. Căprior care susține crăngile [!], paĭele și lutu acoperemîntuluĭ [!] unuĭ bordeĭ: Bordeĭaș, bordeĭ, bordeĭ, Cu mărtăceiĭ de teĭ (P. P.)! – Și mărtac și mîrtac (Mold. Trans.). V. papaĭnog și furcă.
mărtác, V. martac.