Toate definitiile

martác m. (turc. mertek, grindă în patru muchÄ­ [!]). Par orÄ­ prăjină groasă. Căprior care susÈ›ine crăngile [!], paÄ­ele È™i lutu acoperemîntuluÄ­ [!] unuÄ­ bordeÄ­: BordeÄ­aÈ™, bordeÄ­, bordeÄ­, Cu mărtăceiÄ­ de teÄ­ (P. P.)! – Și mărtac È™i mîrtac (Mold. Trans.). V. papaÄ­nog È™i furcă.

mîrtác, V. martac.