Toate definitiile

MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.

MARFAGÍU s. v. marchitan.

marfagíŭ (d. marfă). Marchidan.

tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.

marfagíu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagíul; pl. marfagíi, art. marfagíii (-gi-ii)