Toate definitiile

USCĂTORÍE, uscătorii, s. f. Instalație specială pentru uscatul unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, încăpere în care se află o asemenea instalație. ♦ Spec. Încăpere (special amenajată) pentru uscatul rufelor. – Uscător + suf. -ie.

USCĂTORÍE s. (pop.) uscătoare.

uscătoríe s. f., art. uscătoría, g.-d. art. uscătoríei; pl. uscătoríi, art. uscătoríile

uscătoríe f. (d. uscat). Instalațiune (cuptor) de uscat poamele.