Toate definitiile

MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique.

MAGNÍFIC adj. v. bogat, falnic, fastuos, grandios, impozant, impresionant, impunător, luxos, maiestos, mare, mă-reţ, minunat, pompos, semeţ, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor.

MAGNÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Măreț, grandios, minunat. [Cf. fr. magnifique, lat. magnificus].

MAGNÍFIC, -Ă adj. măreț, grandios. ◊ foarte frumos; superb, minunat. (< fr. magnifique, lat. magnificus)

*magnífic, -ă adj. (lat. magnificus, d. magnus, mare, și fácere, a face). Măreț, strălucit: templu, palat magnific, (fig.) orator, discurs magnific. Glorios: titlu magnific. Adv. În mod magnific.

magnífic adj. m., pl. magnífici; f. magnífică, pl. magnífice