Caută
Traducere
Toate definitiile
JURUÍNȚĂ, juruințe s. f. (Înv și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință.
JURUÍNŢĂ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduinţă, jurământ, le-gământ, promisiune, vorbă.
juruínță f., pl. e. Promisiune solemnă.
juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
JURUÍNŢĂ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduinţă, jurământ, le-gământ, promisiune, vorbă.
JURUÍNȚĂ, juruințe s. f. (Înv și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință.