Toate definitiile

JURUÍNȚĂ, juruințe s. f. (Înv și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui¹ + suf. -ință.

JURUÍNŢĂ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduinţă, jurământ, le-gământ, promisiune, vorbă.

juruínță f., pl. e. Promisiune solemnă.

juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe

JURUÍNŢĂ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduinţă, jurământ, le-gământ, promisiune, vorbă.

JURUÍNȚĂ, juruințe s. f. (Înv și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui¹ + suf. -ință.