Toate definitiile

JELUITOÁRE s. bocitoare, (reg.) plângătoare. (~ la un mort.)

JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

JELUITÓR adj. v. jalnic, sfâşietor, tânguios, tânguitor.

JELUITÓR s. v. reclamant.

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre