Toate definitiile

J s. m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră (4)). [Pr.: je].

j¹ (literă) [cit. je / jî] s. m. / s. n., pl. j / j-uri

j² (sunet) [cit. jî], pl. j

J m. A zecea literă a alfabetuluĭ latin. La Romanĭ el se pronunța ĭ și forma diftong cu a, e, i, o, u (și pînă în evu mediŭ nu diferea în formă de I), la Italienĭ, Germanĭ și Slavĭ se pronunță ca ĭ la Spaniolĭ ca h, ĭar la Portughejĭ, Francejĭ și Românĭ ca j (= ž al Slavilor orĭ al Ungurilor).