Toate definitiile

PIELÍTĂ, pielite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamația mucoasei bazinetului renal. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pyélite.

PIELÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei bazinetului și a rinichilor. [Pron. pi-e-. / < fr. pyélite, cf. gr. pyelos – bazin].

PIELÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei bazinetului renal. (< fr. pyélite)

pielítă (pi-e-) s. f., g.-d. art. pielítei; pl. pielíte

PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; (p. spec.) pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță.

PIÉLIŢĂ s. 1. v. membrană. 2. v. mucoasă. 3. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pieloteie, pieluşică. 4. v. epicarp.

péliță (est) și pĭéliță (vest) f., pl. e (d. pele [!]). Peliculă, membrană, pele subțire: palmipedele aŭ degetele unite pintr´o [!] peliță, ĭar cînd se scufundă, trag peste ochĭ o peliță maĭ supțire [!] de cît [!] pleoapa. Pelea de pe fața omuluĭ (fr. teint): copiiĭ aŭ pelița maĭ frumoasă de cît [!] bătrîniĭ. Ps. S. Trup, carne.

pĭelár, pĭelăríe, pĭéle, pĭelésc, pĭéliță, V. pel-.

piéliță s. f., g.-d. art. piéliței; pl. piélițe