Toate definitiile

INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infecție (1), a face o infecție, a se umple cu substanțe sau germeni vătămători. 2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanțe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ Fig. A corupe, a strica moralicește. – Din fr. infecter.

INFECTÁ vb. v. molipsi.

A infecta ≠ a dezinfecta

A se infecta ≠ a se dezinfecta

INFECTÁ vb. I. 1. refl. A face o infecție. 2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substanțe sau cu germeni vătămători. [< fr. infecter].

INFECTÁ vb. I. refl. a face o infecție. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanțe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ◊ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr. infecter)

*infectéz v. tr. (fr. infecter). Împut, stric: cadavrele infectaŭ cîmpu de luptă. Umplu de microbĭ, molipsesc, contaminez. Fig. Corup, stric sufletu, obiceĭurile: minciunile demagogilor infectează poporu. V. refl. Mă împut, vorbind de aer. Mă molipsesc. Fig. Mă corup.

infectá (a ~) (a contamina) vb., ind. prez. 3 infecteáză