Toate definitiile

IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. ◊ Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité, lat. identitas, -atis.

IDENTITÁTE s. 1. (livr.) consimilitudine. (~ unor elemente.) 2. conformitate, unitate. (~ de opinii.)

Identitate ≠ diversitate

IDENTITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este identic. ♦ (Curent) Asemănare, similitudine perfectă. 2. Datele prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea. [Cf. fr. identité, lat. identitas].

IDENTITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este identic. ◊ asemănare, similitudine perfectă. 2. ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun. (< fr. identité, lat. identitas)

*identitáte f. (mlat. idéntitas, -átis, d. lat. idem, acelașĭ). Calitatea de a fi identic. Jur. Recunoașterea unuĭ mort saŭ al unuĭ delincŭent [!] care nu vrea să spună cine-ĭ: a recunoaște, a stabili identitatea unuĭ cadavru. Fig. Starea uneĭ substanțe care rămîne perpetuŭ aceĭașĭ. Mat. Egalitate în care ceĭ doĭ membri-s identicĭ.

identitáte s. f., g.-d. art. identitắții; pl. identitắți