Toate definitiile

GRAVÚRÄ‚, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obÈ›inută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. V. stampă. – Din fr. gravure.

GRAVÚRĂ s. 1. gravare. (Operaţia de ~.) 2. (concr.) stampă, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn.)

GRAVÚRÄ‚ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obÈ›inută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. ♦ Stampă. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre].

GRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obținută prin gravare; stampă. (< fr. gravure)

*gravúră f., pl. (fr. gravure). Arta de a grava. Figură făcută pin [!] această artă, ca obiÈ™nuitele figurÄ­ din cărțĭ. – Curat rom. ar fi gravatură. V. cliÈ™eÅ­.

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri