Toate definitiile

GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

GABIÓN s.n. 1. Coș umplut cu pietriș sau cu pământ, care servește la construirea barajelor, la îndiguiri etc. 2. Coș de nuiele umplut cu pământ, care apără pe soldați ca un parapet la asedierea cetăților etc. [Pron. -bi-on, pl. -oane. / cf. fr. gabion, it. gabbione].

GABIÓN s. n. coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pietriș ori bolovani de râu, [folosit]^{vezi comentariul} la consolidarea unor taluzuri, maluri ale cursurilor de apă, diguri etc. (< fr. gabion, it. gabbione)

*gabión n., pl. oane (fr. gabion, d. it. gabbione, augm. d. gabbia, cușcă. V. gabie). Arm. Coș cilindric fără fund (hodorob) întrebuințat în războĭ p. a stabili răpede [!] parapete de pămînt.

gabión (-bi-on) s. n., pl. gabioáne