Toate definitiile

FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală.

fuĭtuĭálă, fuĭtuĭésc, V. fult-.

fultuĭálă și furtuĭálă f., pl. ĭelĭ (d. fultuĭesc). Mold. Zdrențe, cîlț orĭ hîrtie care se îndeasă în țeava puștiĭ peste praf și alice. V. bură 2.

fuituiálă (reg.) (fui-) s. f., g.-d. art. fuituiélii; pl. fuituiéli