Toate definitiile

FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar, etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

FRUNZĂRÍ vb. v. răsfoi.

FRUNZĂRÍ vb. v. legumi.

frunzărésc v. tr. (d. frunză). Răsfoĭesc, spicuĭesc o carte: frunzărind tomurĭ (Con. 266). Răscolesc și nu prea mănînc: vitele stăteaŭ triste cap la cap, și mîncarea numaĭ o frunzăreaŭ (Sadov. VR. 1911, 3, 341).

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă