Toate definitiile

DISCONFÓRT s. n. Lipsă de confort. ♦ Stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. – Din engl. discomfort.

DISCONFÓRT s. inconfort. (Stare de ~.)

DISCONFÓRT s.n. (Liv.) Situație, stare lipsită de confort, stare ușor neplăcută de nesiguranță. [< engl. discomfort].

DISCONFÓRT s. n. 1. lipsă de confort. ◊ stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. 2. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverși factori de mediu. (< engl. discomfort)

disconfórt s. n.