Toate definitiile

FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

FRANCATÚRĂ s.f. (Rar) Francare a trimiterilor poștale. ♦ Timbrele folosite în acest scop. [< germ. Frankatur].

FRANCATÚRĂ s. f. francare a trimiterilor poștale. ◊ mărcile și ștampilele aplicate pe o corespondență. (< germ. Frankatur)