Toate definitiile

FLUORESCÉNT, -Ä‚, fluorescenÈ›i, -te, adj. Care prezintă fluorescență; bazat pe fluorescență. ◊ Tub fluorescent = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaze È™i vapori de mercur aflat într-un tub de sticlă. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescent.

FLUORESCÉNT, -Ä‚ adj. Care devine luminos sub acÈ›iunea unei lumini exterioare; care prezintă fluorescență. ◊ Tub fluorescent = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice în vapori de mercur aflaÈ›i într-un tub de sticlă. [Pron. flu-o-res-cent. / < fr. fluorescent].

FLUORESCÉNT, -Ă adj. (despre substanțe) care prezintă fluorescență; bazat pe fluorescență. ♦ tub ~ = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice în vapori de mercur aflați într-un tub de sticlă. (< fr. fluorescent)

*fluorescént, -ă adj. (d. fluor, după opalescent, delicŭescent). Fiz. Care are fluorescență.

fluorescént (flu-o-) adj. m., pl. fluorescénți; f. fluorescéntă, pl. fluorescénte