Toate definitiile
ECHÉR, echere, s. n. 1. Instrument în formă de triunghi-dreptunghic, întrebuințat în desenul tehnic și în operațiile de trasare pentru desenarea și verificarea dreptelor paralele, a dreptelor perpendiculare cu o direcție dată; colțar. 2. Instrument topografic cu ajutorul căruia se orientează fixarea pe teren a aliniamentelor perpendiculare. – Din fr. équerre.
ECHÉR s. (TEHN.) 1. colţar, (rar) vinchel. (~ pentru desenul tehnic.) 2. v. dreptar.
echer (-ruri), s. n. – Instrument în formă de triunghi întrebuințat în desenul tehnic. Fr. équerre.
ECHÉR s.n. 1. Instrument de forma unui triunghi dreptunghic care servește la trasarea paralelelor și ridicarea perpendicularelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. Instrument topografic cu care se trasează anumite unghiuri pe teren. [Pl. -re. / < fr. équerre].
ECHÉR s. n. 1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. instrument topografic pentru stabilirea a două aliniamente perpendiculare pe teren. (< fr. équerre)
*echér n., pl. e (fr. equerre, fem.). Geom. Un instrument de tras unghĭurĭ drepte și liniĭ perpendiculare. V. îndreptar.