Toate definitiile

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoşul ~ găina.)

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].

OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.

*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.

fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză