Toate definitiile

MARDÍ, mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo.

MARDÍ vb. v. atinge, bate, lovi.

mardí (mardésc, mardít), vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s. f. (bătaie); mardeiaș, s. m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (monedă de un leu).

mardésc v. tr. (cp. vu ngr. be....¹, învălătucesc). Vulg. Trag cuĭva o mardeală. V. mărdăgesc.

mardí (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardésc, imperf. 3 sg. mardeá; conj. prez. 3 să mardeáscă