Toate definitiile

FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise.

FALÉZĂ s.f. Țărm abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ Fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. [< fr. falaise].

FALÉZĂ s. f. mal înalt și abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor marine. ◊ fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. (< fr. falaise)

*faléză f., pl. e (fr. falaise, d. vgerm. de sus feliza). Malurĭ înalte la mare, ca pin Norvegia saŭ ca pe la Carmen Silva la marea Neagră.

faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze