Toate definitiile

NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.

NĂSCOCÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenţie. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună.

născocíre f. Acțiunea de a născoci. Născocitură: o născocire drăcească.

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri