Toate definitiile

FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.

FAIN, -Ă adj. Fin, foarte bun. ♦ Ales, minunat. [< germ. fein].

fáin (fáină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.

FAIN, -Ă adj. (fam.) fin, foarte bun. ◊ ales, minunat. (< germ. fein)

faĭn, -ă adj. (germ. fein, pol. fejn, rut. fáĭnniĭ. V. fin). Fam. Fin, de calitate superioară: om, vin faĭn; haĭne faĭne. Excelent: afacere faĭnă. Adv. A lucra faĭn.

fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine