Toate definitiile

RÁPĂN, rapăne, s. n. 1. Boală de piele asemănătoare cu râia, pe care o capătă caii, câinii și porcii, uneori și oamenii. ♦ Jeg. 2. Boală a merilor și a perilor, provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor cruste pe frunze, pe fructe și pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creșterea. – Et. nec.

RÁPĂN adj. v. încărcat, plin.

RÁPĂN s. v. boala lui carré, jeg, murdărie, necurăţenie, râie, scabie.

rápăn (pop.) s. n., pl. rápăne

RÁPĂN s. v. boala lui carré, jeg, murdărie, necurăţenie, râie, scabie.

RÁPĂN adj. v. încărcat, plin.

rápăn (-nuri), s. n. – 1. Rîie la cal, cîine sau porc. – 2. Erupție, pustulă, chelbe. – Var. arap. Sb. rapa „bubă, escară”, rapun „cu bube, cu escare”. Mai puțin probabilă der. din sl. svrabŭ „rîie” (Cihac, II, 305), sl. svrabinu „care dă mîncărimi” (Scriban, Conv. Lit., 1911, 936) din germ. Rappe „coji” (Pușcariu, Dacor., II, 605; REW 7059) sau din germ. medie Rapfe „rîie”, gepid. *rappôns (Pușcariu, Lr., 273). Sb. rapa sau pl. rape „denivelări” a dat în rom. rap, s. n. (coș, denivelare), cuvînt rar folosit de Țichindeal, al cărui pl. rapuri a dat un sing. analogic rapure (var. rapură, răpuri, răpurei), s. f. (Banat, bubuliță; Banat, Trans., erupție, pustulă), cf. ALR, I, 25 și 129. – Der. răpănos, adj. (cu rapăn).

1) rápăn n., pl. urĭ (cp. cu germ. rappe și ol. rap, rapăn, precum și cu rom. rîp și vsl. svrabŭ, rîĭe). O boală a peliĭ capuluĭ provenită din murdărie. (Se caracterizează pin [!] bube purulente care produc mîncărime și se vindecă cu leșie de cĭocălăĭ și săpun prost). V. rîĭe.

2) rápăn, -ă adj., pl. enĭ, ene. Vest. Plin, încărcat (de florĭ, de poame).