Toate definitiile

EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.

EXULTÁ vb. v. radia.

EXULTÁ vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exúlt. / < fr. exulter, cf. lat. exsultare].

EXULTÁ vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. (< fr. exulter, lat. exultare)

*exúlt, a -á v. intr. (lat. ex-sulto, -áre, d. saltare, a salta [!]. V. in-sult, re-zult). Sar de bucurie. Mă bucur foarte mult. V. zburd.

exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă