Toate definitiile

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune.

EXPÚNERE s. 1. v. povestire. 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. v. descriere. 4. v. emitere. 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune].

EXPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) expune. ◊ relatare; ceea ce se expune. ◊ narațiune, povestire. ♦ ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi. (< expune)

*expúnere f. Acțiunea de a expune, expozițiune.

expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri