Toate definitiile

oblî́nc n., pl. urĭ și e (vest. oblonkŭ, oblînc, d. lonkŭ, arc [d. lenšti-lenkon, a încovoĭa]; sîrb. óblûk, rus. oblúk, pol. oblak). Arcada din apoĭ [!] a șeleĭ. (Se zice și despre cea din ainte [!]). V. cĭochină.