Toate definitiile

ÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.

ÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium].

ÉRBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium)

*érbiŭ n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. E bivalent și are o greutate atomică de 169.

érbiu [biu pron. biu] s. n., art. érbiul; simb. Er