Toate definitiile

CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă. ◊ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif.

CURATÍV adj. (MED.) (rar) lecuitor, tămăduitor, vindecător. (Tratament ~.)

CURATÍV, -Ă adj. Care vindecă; (fam.) tămăduitor. [< fr. curatif].

CURATÍV, -Ă adj. care vindecă o medicină ~ă = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor. (< fr. curatif)

*curatív, -ă adj. (d. lat. curare, curatum, a îngriji). Care are de scop să vindece, să cureze: metoadă [!] curativă.

curatív adj. m., pl. curatívi; f. curatívă, pl. curatíve