Toate definitiile

ELICOPTÉR, elicoptere, s. n. Aparat de zburat cu motor, a cărui susținere și mișcare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc în jurul unor axe aproape verticale, și care poate ateriza pe un spațiu extrem de redus ori se poate menține în aer într-un punct fix. [Var.: helicoptér s. n.] – Din fr. hélicoptère.

ELICOPTÉR s.n. Aparat de zburat cu motor, care se ridică vertical în aer și se susține cu ajutorul unor mari elice orizontale. ◊ Elicopter-macara = elicopter care transportă greutăți. [Var. helicopter s.n. / < fr. hélicoptère, cf. gr. helix – spirală, pteron – aripă].

ELICOPTÉR s. n. aeronavă mai grea decât aerul, cu una sau mai multe elice orizontale, care poate decola și ateriza pe verticală. (< fr. hélicoptère)

*elicoptér n., pl. e (élice și pter din dipter). Mașină de zburat care se înalță vertical pin [!] ajutoru unor élicĭ puse în osiĭ verticale.

!elicoptér (-cop-ter/-co-pter) s. n., pl. elicoptére