Toate definitiile
EFÓRT, eforturi, s. n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit; strădanie, străduință. 2. (Fiz.) Rezultantă a forțelor interioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din fr. effort.
EFÓRT s. 1. v. strădanie. 2. greutate, osteneală, trudă. (Cu mult ~.) 3. încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune.
EFÓRT s.n. Încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; acțiune energică fizică sau intelectuală, sforțare, străduință. ♦ Forță interioară care ia naștere sub acțiunea unei solicitări la care este supus un material și care se opune acestei solicitări. [Pl. -uri. / < fr. effort].
EFÓRT s. n. 1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință. 2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc. (< fr. effort)
*efórt n., pl. urĭ (fr. effort). Barb. Sforțare.