Toate definitiile

JUSTÉȚĂ s. f. v. justețe.

JUSTÉȚĂ s.f. v. justețe.

JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ◊ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse.

JUSTÉŢE s. 1. v. adevăr. 2. v. exactitate. 3. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (înv.) rezon. (~ argu-mentelor sale.)

Justeţe ≠ injusteţe

JUSTÉȚE s.f. Însușirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var. justeță s.f. / cf. fr. justesse].

* justéță f., pl. i (fr. justesse, it. giustezza). Calitatea de a fi just, exact: justeța uneĭ vocĭ, uneĭ expresiunĭ, uneĭ tragerĭ la țintă, uneĭ balanțe. Calitatea de a aprecia exact: justeța unuĭ ochĭ.