Toate definitiile

DĂSCĂLÍȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.; rar) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soție de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iță.

DĂSCĂLÍŢĂ s. v. institutoare, învăţătoare, profesoară.

dăscălíță f., pl. e. Fam. Învățătoare, profesoară.

dăscălíță (pop.) s. f., g.-d. art. dăscălíței; pl. dăscălíțe