Toate definitiile

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.

EMOŢIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)

EMOȚIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoție. ♦ refl. A fi cuprins de emoție. [Pron. -ți-o-. / < fr. émotionner].

EMOȚIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoție. II. refl. a fi cuprins de emoție. (< fr. émotionner)

*emoționéz v. tr. (fr. émotionner, d. émotion, emoțiune). Mișc. turbur [!] sufletu, produc emoțiune.

emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză