Toate definitiile

DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf.. -ie.

DĂRNICÍE s. culanţă, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificenţă, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) largheţe. (Un om de o ~ rară.)

Dărnicie ≠ avariţie

dărnicíe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificență, generozitate, liberalitate.

dărnicíe s. f., art. dărnicía, g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile