Toate definitiile

DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc¹ etc. – Disc¹ + suf. -ui.

discuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiésc, imperf. 3 sg. discuiá; conj. prez. 3 să discuiáscă