NĂRĂVÍRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.
nărăvíre f. Acțiunea de a saŭ de a te nărăvi.
nărăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri