Toate definitiile

DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter.

DIFRACTÁ vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracție. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter].

DIFRACTÁ vb. refl., tr. a (se) produce un fenomen de difracție. (< fr. diffracter)

difractá (a ~) (di-frac-) vb., ind. prez. 3 difráctă