Toate definitiile

DEZVĂȚÁ, dezvắț, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + [în]văța.

DEZVĂŢÁ vb. v. dezbăra.

A (se) dezvăţa ≠ a (se) învăţa, a (se) obişnui

A dezvăţa ≠ a deprinde

A se dezvăţa ≠ a se deprinde

2) dezvắț, a -á v. tr. (după învăț saŭ lat. *dĭsvĭtiare, it. divezzare). Dezobișnuĭesc, fac să uite un obiceĭ: a dezvăța de beție.

dezvățá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezváță