Toate definitiile

DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după fr. déshabituer).

DEZOBIŞNUÍ vb. v. dezbăra.

A (se) dezobişnui ≠ a (se) obişnui

A dezobişnui ≠ a deprinde, a obişnui

!dezobișnuí (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiésc, imperf. 3 sg. dezobișnuiá; conj. prez. 3 să dezobișnuiáscă