Toate definitiile

PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec.

PANDALÍE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

PANDALÍI s. pl. v. furie, înverşunare, mânie, nervi.

pandalíe (pandalíi), s. f. – Criză nervoasă, năbădaie, capriciu, toană. Origine incertă. Plecînd de la var. înv., ne-am putea gîndi la un ngr. πὰντ’ őλα „tot”: îl apucă pandaliile, cf. îl apucă toate alea, fr. il est dans tous ses états. Der. din țig. pandalo „confuz” (Graur, BL, VI, 167) nu e posibilă; din ngr. φαντασία prin intermediul unei forme pandasie (Gáldi 217) sau din ngr. παντολμία „îndrăzneală, obrăznicie” (Scriban) nu este convingătoare. Trebuie să aibă o anumită relație cu rut. pantalyk „rațiune”, care este de origine necunoscută (Vasmer, II, 310), probabil tc. prin intermediul rom.

pandalíĭ și -oliĭ f. pl. (cp. cu ngr. pantolmia, pron. pand-, curaj nebunesc). Munt. Fam. Pale, furiĭ, toane, hachiță: a-țĭ veni, a te apuca pandaliile.

pandalíe (fam.) s. f., art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile