Toate definitiile

DEZGĂRDINÁ, dezgărdinéz, vb. I. Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. – Dez- + gardină.

dezgărdinéz V. dezgrădinez.

dezgrădinéz v. tr. (d. gard, gardin, grădină). Fac să se clatine stricînd îngrăditura. A dezgrădina un dinte, a-l desprinde de gingiĭ. A dezgrădina un pom, a-l desprinde puțin de pămînt săpînd la rădăcină ca să-l ajungă apa maĭ bine orĭ ca să-l scoți. A dezgrădina un gard, a-l dărîma, a-l strica. – Și dezgărd-.

dezgărdiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezgărdineáză