Toate definitiile

DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.

DEZAMĂGÍRE s. decepţie, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)

Dezamăgire ≠ amăgire

* dezamăgíre f. (d. deziluziune). Scoatere din amăgire. Deziluziune, decepțiune.

!dezamăgíre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri