Toate definitiile

OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio.

OBLITERÁŢIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucţie, ocluziune. (~ ureterului.)

OBLITERÁȚIE s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sânge printr-un cheag sau prin îngroșarea pereților; obstrucție (1). [Gen. -iei, var. obliterațiune s.f. / cf. fr. oblitération, lat. oblitteratio].

obliteráție (o-bli-, -ți-e) s. f., art. obliteráția (-ți-a), g.-d. art. obliteráției; pl. obliteráții, art. obliteráțiile (-ți-i-)

OBLITERÁȚIE s. f. 1. obliterare. 2. (med.) obstrucție (1). (< fr. oblitération, lat. oblitteratio)

*obliterațiúne f. (lat. obliterátio, -ónis). Acțiunea de a oblitera. – Și -áție și -áre.