Toate definitiile

DEVOȚIÚNE s. f. (Livr.) Evlavie, cucernicie. ♦ (Rar) Devotament. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dévotion.

DEVOŢIÚNE s. v. credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie.

DEVOȚIÚNE s.f. (Rar) Cucernicie, pietate, evlavie (manifestată mai ales în practica unui cult). [< fr. dévotion, it. devozione].

DEVOȚIÚNE s. f. 1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă. 2. atașament față de cineva, fidelitate. (< fr. dévotion, lat. devotio)

* devoțiúne f. (lat. devótio, -ónis, devotament, d. de-vovére, -vótum, a devota). Pietate, evlavie. Devotament.

devoțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. devoțiúnii