Toate definitiile

NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În mitologia populară; adesea substantivat) Înzestrat cu puteri supranaturale; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Ne- + zdravăn.

MUSCĂNĂZDRĂVÁNĂ s. v. musca hoiturilor, muscă-albastră, muscă de carne, mus-că-mare.

năzdrăván, -ă adj. (vsl. ne-sŭdravĭnŭ, nesănătos, adică „nebun, excentric, isteț”, infl. de năzdrăvenie, după bădăran, -ănie ș.a. V. dravăn). Măĭestru, care are puterĭ supranaturale, care știe trecutu și viitoru: cal năzdrăvan (în poveștĭ). Cam nebun, excentric: da de unde aĭ maĭ venit și tu, măĭ năzdrăvane ? – Și ne- (Vc.).

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

NĂZDRAVÁN, -Ă adj. v. năzdrăvan.

NĂZDRÁVĂN, -Ă adj. v. năzdrăvan.