Toate definitiile
DESTUPÁ, destúp, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Des1- + [a]stupa.
DESTUPÁ vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticlă.)
A destupa ≠ a astupa
destupá (destúp, destupát), vb. – A scoate dopul, a desface. – Mr. distup, distupare. Ar putea fi un lat. *dis-stuppāre, cf. fr. détouper; mai probabil format de la astupa, cu pref. des-.
destúp, a -á v. tr. (ca și a-stup). Deschid ceĭa ce era astupat, scot dopu saŭ capacu: a destupa o butelie, o sobă, un tunel surpat.
!destupá (a ~) vb., ind. prez. 3 destúpă