Toate definitiile

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de⁴ + lege (după sl. bezakonije).

FĂRĂDELÉGE adj. v. mişelesc, ruşinos, sce-lerat.

FĂRĂDELÉGE adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nele-giuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

FĂRĂDELÉGE s. v. ticăloşie.

Fărădelege ≠ lege

fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.

fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi